RITURI ŞI RITUALURI FUNERARE ÎN NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN ROMÂNIA

Autor:



Cod ProdusCS00421
ISBN978-606-537-508-6
Nr. pagini442
Nr. planșe190
Format210x297 mm
Email
Categorie: Etichetă:

Descriere

Cunoaşterea riturilor şi ritualurilor funerare ale diverselor comunităţi, din diferite perioade de timp, constituie una din cele mai dificile probleme ale cercetării ştiinţifice, atât datorită complexităţii fenomenului în sine cât şi a aşa numitei „opacităţi” a descoperirilor arheologice. În aceste condiţii, abordarea unui astfel de subiect necesită atenţie deosebită, atât din perspectiva modalităţii de structurare a datelor existente, dar şi din punct de vedere a tipurilor de formulări interpretative adoptate.

Iniţial, prezenta lucrare se dorea un demers sintetic asupra practicilor funerare din perioada neo-eneolitică de pe actualul teritoriu al României, scopul principal fiind acela de-a sistematiza într-o formă actualizată datele privitoare la problematica respectivă, din segmentul de timp propus. În bună parte, demersul respectiv a fost respectat, însă, modul actual de concepere al lucrării depăşeşte cu mult obiectivele propuse iniţial, tipul de discurs adoptat vizând obţinerea unei „imagini alternative” asupra fenomenului funerar, distinctă de cea construită până în prezent de arheologia românească.

Cătălin Lazăr

Cuvânt înainte

Lucrarea de față reprezintă, în fapt, teza noastră de doctorat, susținută în anul 2009 la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București al Academiei Române, sub coordonarea științifică a d-nei dr. Silvia Marinescu-Bîlcu.

Menționăm că de la finalizarea tezei şi până̆ astăzi, a existat în repetate rânduri intenția de publicare a acesteia, însă de fiecare dată am considerat că mai sunt necesare completări, explicații suplimentare sau reformulări, ceea ce a condus inerent la reluarea subiectului, rescrierea unor pasaje, reinterpretări ș.a.m.d., dar și la întârzierea publicării. O astfel de abordare, după cum au sesizat și alți colegi în trecut (R. Băjenaru 2014), este totalmente neproductivă în cadrul procesului de cercetare, conducând la blocaje ale circulației datelor arheologice inedite sau la întârzierea diseminării unor ipoteze, teorii sau interpretări noi.

În cele din urmă, după îndelungi reflecții și discuții cu diverși colegi, am decis publicarea tezei de doctorat în forma susținută public în octombrie 2009, în baza căreia am obținut titlul de doctor în istorie. Deși, după cum arătat mai sus, a existat un demers de aducere la zi a datelor funerare neo-eneolitice din zona geografică abordată, în cele din urmă am considerat mai corectă, din punct de vedere etic, profesional și moral, publicarea formei inițiale, deoarece orice completare sau îmbunătățire ar fi condus la o lucrare diferită față de teza de doctorat.

Așadar, nivelul informației din prezentul volum este la nivel de 2009, atunci când s-a realizat ultima actualizare a setului de date funerare neo-eneolitice din România de către subsemnatul, în vederea susținerii publice a tezei de doctorat.

Trebuie precizat de la început că în unele cazuri analizate la nivel de teză de doctorat (de exemplu, necropola de la Sultana-Malu Roșu), pe baza cercetărilor următoare și a unor datări radiocarbon, s-a demonstrat a conține morminte ce pot fi atribuite mai multor culturi (Boian și Gumelnița). În alte situații, tot datările radiocarbon au fost cele care au demonstrat că unele necropole (Gârleşti-Gherceşti), aparțin unor comunități mai timpurii decât cele cărora le-au fost atribuite la momentul publicării.

Avem speranța că abordarea sintetică propusă de această lucrare este încă de actualitate pentru arheologia din România, chiar dacă datele funerare nu sunt aduse la zi și unele descoperiri publicate într-o anumită formă la acel moment au suferit reîncadrări cronologice datorită datelor radiocarbon.

Cuprins

Cuprins_RITURI ŞI RITUALURI FUNERARE_Catalin Lazar

Introducere

Cunoaşterea riturilor şi ritualurilor funerare ale diverselor comunităţi, din diferite perioade de timp, constituie una din cele mai dificile probleme ale cercetării ştiinţifice, atât datorită complexităţii fenomenului în sine cât şi a aşa numitei „opacităţi” a descoperirilor arheologice. În aceste condiţii, abordarea unui astfel de subiect necesită atenţie deosebită, atât din perspectiva modalităţii de structurare a datelor existente, dar şi din punct de vedere a tipurilor de formulări interpretative adoptate.

Iniţial, prezenta lucrare se dorea un demers sintetic asupra practicilor funerare din perioada neo-eneolitică de pe actualul teritoriu al României, scopul principal fiind acela de-a sistematiza într-o formă actualizată datele privitoare la problematica respectivă, din segmentul de timp propus. În bună parte, demersul respectiv a fost respectat, însă, modul actual de concepere al lucrării depăşeşte cu mult obiectivele propuse iniţial, tipul de discurs adoptat vizând obţinerea unei „imagini alternative” asupra fenomenului funerar, distinctă de cea construită până în prezent de arheologia românească.

Lucrarea de faţă este structurată pe șapte capitole, dintre care primul este dedicat manierelor de cercetare a problematicii funerare, dezvoltate de diversele curente teoretico-metodologice; cel de-al doilea are un caracter metodologic, prezentând sistemul de analiză adoptat şi tipul de discurs construit; ultimele patru sunt dedicate practicilor funerare specifice diverselor comunităţi neo-eneolitice, vizate direct de prezenta lucrare, iar ultimul capitol servește drept concluzii. Lor li se adaugă Introducerea de față, Bibliografia, Abrevierile și Figurile.

Această lucrare nu ar fi fost posibilă fără sprijinul profesorilor, colegilor, colaboratorilor şi prietenilor mei.

În primul rând, mulţumirile mele se îndreaptă spre doamna Silvia Marinescu-Bîlcu care nu numai că ne-a pornit pe calea realizării acestei lucrări, ci ne-a fost alături în ultimii opt ani ca îndrumător al acestui demers, cu sfaturi, idei, recomandări, dar şi numeroase critici, binevenite la timpul lor. De asemenea, îi sunt recunoscător pentru permisiunea de a folosi datele şi materialele arheologice provenite din săpăturile de la Căscioarele-Ostrovel, Grumăzeşti şi Gumelniţa, acestea fiindu-mi de un real folos în redactarea prezentei lucrări.

Nu îl pot uita nici pe domnul profesor Puiu Haşotti căruia îi datorez recunoştinţă pentru trezirea interesului pentru perioada neo-eneolitică în general şi pentru problematica funerară în special, încă din timpul studenţiei. De asemenea, mulţumesc şi foştilor profesori de la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa – Mihai Irimia, Valentina Voinea, Maria Bărbulescu, Livia Buzoianu, Panait I. Panait, Petre Alexandrescu, precum şi regretaţilor Adrian Rădulescu şi Petre Diaconu, pentru contribuţia avută la formarea mea profesională.

În altă ordine de idei, această lucrare nu ar fi fost posibilă fără sprijinul primit din partea colegilor de la Muzeului Naţional de Istorie a României cărora doresc să le mulţumesc pe această cale, în mod special domnilor Crişan Muşeţeanu, Paul Damian, Radian Andreescu, Adrian Bălăşescu, Cătălin Bem, Emil Dumitraşcu, Mihai Florea, Constantin Haită, Sorin Oanţă-Mărghitu, Mihaela Simion, Valentin Radu şi Gabriel Vasile. De asemenea, mulţumesc şi foştilor colegi de la Muzeul Dunări de Jos Călăraşi – Marian Neagu, Valentin Parnic, Andreea Parnic, Vasile Oprea, Dan Elefterescu, Tudor Iordan, Virginia Oană, Anişoara Topârceanu şi Gabi Dobre, pentru încurajări şi susţinerea constantă pe perioada de aproape şapte ani cât am lucrat împreună.

Pentru amabilitatea şi generozitatea cu care mi-au facilitat accesul la materialele şi datele legate de unele complexe funerare incluse în analiza noastră, unele dintre acestea inedite încă, doresc să îmi exprim recunoştinţa mai multor colegi şi prieteni: Sanda Băcueţ-Crişan (Zalău), Adina Boroneanţ (Bucureşti), Gheorghe Lazarovici (Cluj Napoca), Pavel Mirea (Alexandria), Sabin Popovici (Caracal), Done Şerbănescu (Olteniţa) şi Cristian Virag (Satu Mare). Nu îi pot uita nici pe prietenii de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” Bucureşti – Nicolae Miriţoiu, Andrei Soficaru, Mihaela Gătej şi Alexandra Ion care, pe lângă numeroasele materiale antropologice prelucrate şi participarea efectivă la săpăturile noastre, ne-au susţinut cu informaţii, date, analize inedite, articole şi studii. Discuţiile purtate în special cu prietenul Andrei Soficaru m-au ajutat în înţelegerea unor aspecte mai puţin vizibile legate de fenomenul funerar în general şi materialele osteologice umane în particular.

De asemenea, celorlalţi colegi şi prieteni, din ţară şi străinătate, le sunt recunoscător pentru sfaturi, sugestii, recomandări, sprijin bibliografic şi mai ales pentru numeroasele discuţii constructive, fără de care, probabil, lucrarea de faţă nu ar fi îmbrăcat această formă: Sorin Ailincăi (Tulcea), Mircea Anghelinu (Târgovişte), Ciprian Astaloş (Satu Mare), Douglass W. Bailey (San Francisco), Krum Băčvarov (Sofia), Cornel Beldiman (Bucureşti), John Chapman (Durham), Marius Ciută (Alba Iulia), Alexandru Dragoman (Bucureşti), Valentin Dumitraşcu (Târgovişte), Alin Frânculeasa (Ploieşti), Ulrich Hambach, Theodor Ignat (Bucureşti), Raluca Kogălniceanu (Iaşi), Clemens Lichter (Istanbul), Cristian Micu (Tulcea), Dragoş Moise (Adelaide), Cătălin Nicolae (Bucureşti), Stănică Pandrea (Brăila), Tibor Paluch (Szeged), Cătălin Pătroi (Drobeta Turnu Severin), Elayne J. Pope (Arkansas), Florin Rădulescu (Călăraşi), Cristian Schuster (Bucureşti), Valeriu Sârbu (Brăila), Vladimir Slavchev (Varna), Cristian Ştefan (Bucureşti), Felix Tencariu (Iaşi), Laurens Thissen (Leiden), Mihai F. Al. Tomescu (Arcata) şi Nicolae Ursulescu (Iaşi).

Nu în ultimul rând, sunt recunoscător familiei mele şi soției, Cătălina, fără înțelegerea cărora nu ar fi fost posibilă finalizarea acestei lucrări.