Selectează o Pagină
Stoc epuizat

Grigore Gafencu. Jurnal

Autor: ,



28,00 lei



Disponibil eBook pe: http://www.elefant.ro

Cod ProdusCS00206
ISBN978-606-537-118-7
Nr. pagini592
Nr. planșe0
Format17 x 24 cm

Stoc epuizat

Email

Descriere

Jurnalul lui Grigore Gafencu este o sursă de inestimabilă valoare pentru istorici, un model de analiză politico-diplomatică și mărturia slujirii interesului național de către cel care s-a considerat un soldat în slujba țării sale.

acad. Florin Constantiniu

Prezentul volum strânge laolaltă pagini din Jurnalul lui Grigore Gafencu, publicate, sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc,într-un prim volum de Editura Pro Historia în 2006, sub îngrijirea istoricului Laurenţiu Constantiniu lector universitar (acest volum cuprinde perioada iunie 1940-31 august 1941) şi cele publicate în anul 2009 de Editura Paideea într-un al doilea volum, îngrijit de istoricul Ion Calafeteanu, profesor universitar (acest al doilea volum cuprinde perioada ianuarie 1942 – 13 martie 1943).
Ambele volume s-au bucurat la data publicării de un „Cuvânt înainte” datorat regretatului istoric acad. Florin Constantiniu, acestea sunt reproduse în prezenta ediţie la începutul părţilor a I-a şi respectiv a II-a.
În continuarea notelor din „Jurnalul” lui Grigore Gafencu publicate până acum, Editura Cetatea de Scaun pune la dispoziţia cititorilor în această ediţie pagini inedite din Jurnal referitoare la perioada 14 martie – 17 iulie 1943 îngrijite de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu.

Cuprins

Cuprins
Notă asupra ediției / 7
Partea I – București, 1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941,
note și comentarii de Laurențiu Constantiniu / 9
Cuvânt înainte la prima ediție de acad. Florin Constantiniu / 11
Notă asupra primei ediţii de Laurenţiu Constantiniu / 19
Jurnal. (1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941) / 21
Partea II – Geneva, ianuarie 1942-13 martie 1943, note și comentarii de Ion Calafeteanu / 261
Cuvânt înainte la prima ediție de acad. Florin Constantiniu / 263
Notă asupra primei ediţii de Ion Calafeteanu / 266
1942 / 267
1943 / 432
Partea III – Geneva, 14 martie – 17 iulie 1943, note și comentarii de Ion Calafeteanu / 487
Indice de nume şi locuri / 575

Biografie Grigore Gafencu

Grigore Gafencu (n. 30 ian. 1892, București – 30 ian. 1957, Paris).
A fost una din marile personalităţi ale diplomaţiei româneşti. Ministru de externe între 1938 şi vara lui 1940.
A terminat facultatea de drept la Geneva și a obținut doctoratul la Paris (1914).
Se întoarce în țară și urmează cursurile școlii de observatori aerieni din cadrul Aeronauticii militare. Ia parte la războiul de întregire națională, ca locotenent aviator în escadrila de observație din Grupul 1 aeronautic.
1921 – înființează ”Revista vremii”; 1923 – conduce cotidianul Argus; 1937 – fondează cotidianul Timpul; – a fost fruntaș al Partidului Național-Țărănesc, din 1928 – senator; 1928 – este numit secretar general al Ministerului Afacerilor Străine; 14 nov. 1929 – 7 iunie 1930 – Subsecr. St. Min. Lucr. Publ. Comunic. ; 13 iunie – 8 oct. 1930, Subsecr. St. Președinte Cons. Min.; 9 iun. – 10 aug. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str.; 11 aug. – 17 oct. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str. ; 14 iun. – 9 nov. 1933, Subsecr. St. Min. Ind. Comerț.
Este desemnat Ministru al Afacerilor Străine (21 dec. 1938 – 1 feb. 1939; 1 feb. – 28 sept., 1939; 28 sept. – 23 nov. 1939; 24 nov. 1939 – 11 mai 1940; 11 mai – 1 iun. 1940); totodată, face parte din Directoratul Frontului Renașterii Naționale. Este acreditat Trimis extern și Ministru plenipotențiar la Moscova (10 aug. 1940 – 22 iun. 1941). Este scos din cadrele Ministerului Afacerilor Străine la 4 aug. 1941. În noiembrie 1941 pleacă în Elveția. Desfășoară o activitate intensă pentru desprinderea României de statele Axei.
În 1944 este publicată, în limba franceză, cartea Préliminaires de la guerre à l’est/Preliminariile războiului din răsărit, una din cele mai bune analize ale relaţiilor sovieto-germane dinaintea izbucnirii războiului.
După război, militează împotriva sovietizării României și este implicat în procesul conducătorilor PNȚ (1947), fiind condamnat (în contumacie) la 20 de ani de muncă silnică.
Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analişti politici ai epocii, a ţinut, în timpul războiului, numeroase conferinţe publice la Londra, Paris, Strasbourg, FLorenţa, Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza şi interesele României.
În calitate de reprezentant al grupului diplomaţilor aflaţi în exil, a depus pe masa Conferinţei de Pace din 1947 două memorandumuri în care își prezenta opiniile, corecte, documentate, față de tratamentul nedrept aplicat patriei sale. Acţiunile sale şi poziţia proaliată a lui Gafencu aveau să-l transforme în persona non grata în faţa regimului comunist de la Bucureşti. El a fost condamnat în contumacie în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.
La 20 februarie 1948 i se retrage cetățenia română. Rămas în străinătate, se impune ca lider al emigrației românești anticomuniste.
Grigore Gafencu a încetat din viață la 30 ianuarie 1957, având și astăzi mormântul în străinătate.