Amorsarea Revoluţiei. România anilor ’80 văzută prin ochii Securităţii

Descriere

„Revoluţiile sunt credinţe care sfârşesc”, spunea Gustave Le Bon în urmă cu mai bine de un secol. Pornind de la această afirmaţie, ne-am întrebat dacă ce s-a întâm­plat în România în decembrie 1989 a fost „explozia unei clipe” sau, mai degrabă, „sfârşitul unei iluzii”, iluzie care a părut să anime o bună parte a cetăţenilor secolului al XX-lea?
În încercarea de a afla un răspuns, am făcut apel la vasta bibliografie ce tratează su­biectul Revoluţiei Române din 1989. Am constatat însă, cu surprindere, faptul că această bibliografie, deşi cuprinde cvasi-totalitatea tipurilor de lucrări specifice isto­rio­grafiei (memorii, jurnale, culegeri de documente, istorie orală, dicţionare,
cro­no­logii, sinteze şi monografii), abordează într-o foarte mică măsură problema ca­u­ze­lor profunde ale revoluţiei.
Cu alte cuvinte, dacă despre contextul declanşării protestelor de la Timişoara, despre desfăşurarea acestora şi organizarea represiunii, despre baricada de la ho­telul „Intercontinental”, despre fuga lui Nicolae Ceauşescu din clădirea C.C. al P.C.R. şi execuţia acestuia sau despre una sau alta dintre figurile de marcă ale acelor zile s-au scris sute şi mii de pagini, în ceea ce priveşte evoluţia societăţii româneşti în deceniul premergător revoluţiei, înţeleasă ca şi conturare a premiselor revoluţiei, majoritatea lucrărilor se mulţumesc cu colportarea unor şabloane interpretative sau a unei retorici cu rădăcini în războiul informaţional specific lumii bipolare.
Având în vedere această stare de fapt, am considerat că un demers având ca fina­li­tate realizarea unui tablou cât mai cuprinzător al cauzelor interne ale Revoluţiei Ro­mâ­ne din decembrie 1989 este mai mult decât binevenit. Fără a cunoaşte aceste ca­uze, în­ţe­legerea modului de desfăşurare a evenimentelor, a caracterului violent al acestora, a rapidităţii incredibile cu care a fost „măturat” un regim politic aparent de ne­clintit ră­mâne, inevitabil, una parţială, văduvită de surprinderea nuanţelor cu rol di­fe­ren­ţi­a­tor.
În acelaşi timp, noua formă de guvernământ, rezultată în urma eliberării de o­pre­siune, şi schimbările imprimate de aceasta societăţii româneşti rămân incom­pre­hen­sibile istoricului care îşi porneşte analiza cu investigarea evenimentelor din anul 1989.

Florian Banu