390 de ani de atestare documentară. Costeştii din Vale.

O aşezare rurală, mai aproape de natură decât orice habitat urban, trăieşte ancorată într-o serie de obiceiuri şi tradiţii adânc săpate în mentalul colectiv. Viaţa, anotimpurile şi timpul istoric, când mai însorite, când mai aspre şi mai sanchii cu oamenii, crează o albie în care totul pare că alunecă într-o necurmată trecere şi perpetuă zămislire... Oameni deopotrivă cu fapte anodine, evenimente, bucurii, tristeţi, speranţe, elanuri, credinţe, descătuşări, iubiri eşecuri, fantasme, căderi, reuşite, cazne, disperări, înălţări… În fiecare clipă a devenirii  noastre aici pe pământ suntem fiinţe sociale responsabile angrenate într-un sistem de inter-relaţii şi suntem persoane independente şi  extrem de diferite, suntem o comunitate animată de idealuri comune şi suntem îndivizi vorbiţi fiecare în parte  în mod secret  de instinctul de conservare şi de o teribilă dragoste de viaţă. Cu toţii în felul nostru  lăsăm în albia acestei mătci o amprentă originală. Contribuim, cu cât ne este dat fiecăruia, la configurarea şi adâncirea unui spaţiu matricial unic pe care ţăranul nostru l-a definit atât de plastic drept vatra sfântă a satului. Simbolic ea ar putea fi asemuită cu un râu al confluenţelor trecutului şi viitorului cu prezentul plin de câtimea lui unică de duh si dumnezeire.

Ştefan Ion Ghilimescu, scriitor