Selectează o Pagină
Reducere!

Istoria lumii contemporane. De la revoluția bolșevică până în zilele noastre (1917-2015)

Autor:



55,00 lei 38,90 lei



Cod ProdusCS00337
ISBN978-606-537-302-0
Nr. pagini400
Nr. planșe0
Format17 x 24 cm

Email
Categorie: Etichetă:

Descriere

  Centenarul primului război mondial este un bun prilej pentru o incursiune în istoria omenirii din ultimul secol. Acum un deceniu am publicat pentru uzul studenților noștri un curs de istorie contemporană universală în două volume, prilej de a trece în revistă – cu instrumentele specifice unui astfel de tip de demers – marile probleme cu care s-a confruntat omenirea după anul 1917, marcat de victoria primei revoluții socialiste din istorie. De la apariția acestui curs evoluțiile de pe scena internațională au fost extrem de dinamice și noi provocări au apărut la nivel global.
Dacă ar fi să ne gândim doar la noul statut al României, devenită în acest interval membră a NATO și a Uniunii Europene, la așa-numitele „conflicte înghețate”, la evenimentele din Orientul Mijlociu și Apropiat, la „primăvara” din nordul Africii sau la criza din Ucraina, am avea suficiente motive în sprijinul apariției unui nou curs dedicat studenților și celor interesați de istoria lumii contemporane.
Lucrarea de față este, așadar, un curs universitar, alcătuit după regulile academice, dar cu un accent pe cursivitatea discursului, motiv pentru care am folosit aparatul pentru trimiteri spre lecturi esențiale, absolut necesare celor interesați de aspecte și cazuri particulare. Pentru a ne duce la bun sfârșit intenția, am apelat în primul rând la materialul din cursurile editate de noi în 2004 și 2005, pe care le-am îmbogățit însă cu noile apariții din ultimul deceniu, cu abordări care sunt populare în mediul de specialitate. Am introdus noi documente provenind din arhive, folosind și excelentele surse electronice care ne permit accesul on-line la documentele de bază ale istoriei relațiilor internaționale, precum și ale istoriei Marilor Puteri. Pentru cei interesați recomandăm studierea cu atenție a aparatului critic, acolo unde vor găsi trimiterile necesare la arhive, instrumente de lucru (dicționare, enciclopedii etc.), volume de documente, lucrări generale sau speciale, studii și articole.
În privința structurii cursului am preferat ca perioada 1917 – 215 să fie tratată în două părți distincte. În prima secțiune am analizat – în cuprinsul a cinci capitole – evoluția relațiilor internaționale de la finele primului război mondial pânăîn zilele noastre. Sigur, pentru început am fost preocupați de prezentarea manierei în care a fost conceput și aplicat ”sistemul Versailles”, încercând să înțelegem motivul falimentului acestuia în doar douădecenii. Tocmai de aceea, titlul primului capitol face trimitere la celebrul titlu folosit de clasicul relațiilor internaționale Edward Hallett Carr încă în anul 1939.
Condițiile păcii de la Paris au fost percepute încă din timpul desfășurării lucrărilor de mari personalități precum a fost John Maynard Keynes, ilustru economist, care vorbea încă din 1919 despre consecințele economice ale păcii. Sistemul politic stabilit în capitala Franței a fost lovit încă din start de neparticiparea Rusiei sovietice la Conferință, de faptul că Statele Unite nu au ratificat Tratatul de la Versailles, precum și de nemulțumirea Germaniei față de condițiile care i-au fost impuse, considerate de Berlin ca fiind draconice.
Analizând politica de securitate colectivă, momentele de optimism precum Pactul Briand – Kellogg, sau cele în care europenii au simțit cănu sunt tratați cu aceeași unitate de măsură, vezi Tratatul de la Locarno, analiza noastră urmărește apoi maniera în care prevederile Tratatului de la Versailles au fost încălcate sistematic, conducând inevitabil spre război. Vorbind despre slăbiciunile Occidentului manifestate sub forma conciliatorismului promovat de premierii Angliei și Franței, Neville Chamberlain și Edouard Daladier, nu trebuie să cădem în greșeala de a nu sublinia care au fost principalii vinovați care au aruncat lumea într-un nou război, adicăHitler, Mussolini și militariștii japonezi.
Al doilea război mondial este discutat într-un capitol separat. Am preferat să urmărim evoluția militarăa principalelor fronturi, în dauna unei prezentări strict cronologice. Războiul din Europa, cel din Pacific și Africa au dus lumea în fața unui conflict cu adevărat total, care a produs milioane de victime, inclusiv în rândurile civililor.
Perioada postbelică este discutată în cuprinsul următoarelor trei capitole. Astfel, pentru început am avut în vedere maniera de organizare a lumii prin prezentarea marilor conferințe interaliate, de la Teheran, Yalta și Potsdam, a lucrărilor Conferinței de la Paris, fărăa neglija însă Conferința de la San Francisco din 1945 la care au fost puse bazele Organizației Națiunilor Unite.
Într-un astfel de curs nu puteam omite problematica generată de războiul rece, un nou tip de conflict între superputeri, un interval de circa patru decenii în care spectrul nuclear a dominat relațiile internaționale. Am prezentat pentru o mai bună înțelegere a subiectului nu doar evoluția și fazele războiului, ci și o discuție legată de aspectele teoretice și propagandistice, încheind cu căderea comunismului în Europa și disoluția Uniunii Sovietice.
Ultimul capitol al primei părți, care preia titlul celebrului eseu semnat de Francis Fukuyama[4], își propune să demonstreze contrariul din aserțiunea celebrului politolog. Războiul din Golf, șirul de atentate spectaculos jalonate de atacurile asupra turnurilor gemene din New York, de la 11 septembrie 2001, și de tragedia de la Paris din ianuarie 2015, conflictele de pe toate continentele, au creat imaginea unei lumi care încearcă să-și găseascăun echilibru pe o scena instabilă. În acest context, construcția Uniunii Europene reprezintă un pol de stabilitate.

Partea a doua a lucrării are în vedere evoluțiile, în special politice, interne de pe toate continentele. Am preferat să grupăm materialul în patru capitole dedicate Europei, Americii, Asiei și Africii, oprindu-ne asupra principalelor state ale lumii.
În privința „bătrânului continent” am a analizat în primul rând istoria statelor care au experimentat atât regimuri totalitare, cât și democratice. Avem aici în vedere evoluția Rusiei de la Lenin la Putin, istoria țărilor din Estul și Centrul Europei obligate să parcurgă o perioadă de peste patru decenii de comunism, dar și statele care au cunoscut totalitarismul de dreapta, respectiv Germania, Italia, Spania și Portugalia, fără a neglija și statele balcanice în frunte cu Grecia și Turcia. Un loc aparte este rezervat marilor democrații reprezentate de Anglia și Franța.
Capitolul dedicat Americii este dominat de situația Statelor Unite ale Americii, prima putere a lumii. Ne-a interesat de asemenea și starea Americii latine, mai ales că în zona Centrală a existat un fenomen comunist având Cuba vârf de lance. Am considerat utile pentru demersul nostru trecerea în revistă a cazurilor specifice ale Argentinei, Braziliei și statului Chile.
O situație complexă am regăsit în Asia, dominată de China și Japonia, mari puteri în devăratul sens al cuvântului, fără a uita însă de India. Un subcapitol complex este reprezentat de istoria recentă a statului Israel și de lungul șir de războaie cu țările arabe, după cum nici regimurile comuniste de pe acest continent nu au trecut neobservate.
În fine, în privința „continetului negru”, am preferat să avem în vedere două fenomene complexe: decolonizarea și tentația unui comunism african, fără a neglija însă alte probleme.
Sperăm ca prezentul curs să vină în ajutorul celor interesați de problematica lumii contemporane. Sigur că, fiind nevoiți să ne încadrăm într-un spațiu tipografic rezonabil nu am avut posibilitatea de a intra în detalii, dar considerăm că, prin apelul la sursele bibliografice pe care le-am indicat, iubitorii istoriei vor reuși să se acomodeze cu marile probleme ale ultimului secol.

Gheorghe Onișoru
București, august 2015

Cuprins

Introducere / 9

Partea I . Relațiile internaționale între pace și război / 13

Capitolul I. „Criza de 20 de ani” (1919 – 1939) / 15

I.1. Conferința de Pace de la Paris (1919 – 1920) / 15
I.2. Noua hartă a Europei / 23
I.3. Deceniul speranțelor risipite / 32
I.4. De la marea criză economică la războiul mondial / 38

Capitolul II. Al Doilea Război Mondial / 54
 II.1. Blitzkrieg‐ul / 54
II.2. Planul Barbarossa / 70
II.3. Războiul din Pacific / 77
II.4. Frontul din Africa și Italia / 87
II.5. Victoria în Europa / 93
II.6. Consecințele războiului / 97

Capitolul III. Organizarea postbelică a lumii (1943 – 1947) / 102
 III.1. Conferințele de la Teheran, Yalta și Potsdam / 102
III.2. Organizația Națiunilor Unite / 111
III.3. Tratatul de pace de la Paris (10 februarie 1947) / 117

Capitolul IV. Războiul rece / 120
 IV.1. Un nou tip de conflict / 120
IV.2. Lumea sub amenințarea nucleară / 126
IV.2.1. Războiul din Indochina / 128
IV.2.2. Războiul din Coreea / 131
IV.2.3. Moartea lui Stalin / 136
IV.2.4. Criza Suezului din 1956 / 139
IV.2.5. Revoluția ungară din 1956 / 143
IV.2.6. Zidul Berlinului / 145
IV.2.7. Criza rachetelor cubaneze din 1962 / 148
IV.2.8. Războiul din Vietnam / 153
IV.2.9. Invadarea Cehoslovaciei, 1968 / 156
IV.3. De la destinderea relativă la căderea comunismului în Europa / 158
IV.3.1. Decada destinderii, 1969‐1979 / 158
IV.3.2. Afganistanul: al doilea război rece / 162
IV.3.3. Prăbușirea Uniunii Sovietice / 166

Capitolul V. „Sfârșitul istoriei?” / 170
V.1. Construcția europeană / 172
V.2. Conflictele de după Războiul Rece / 179
V.2.1. Criza din Golf / 179
V.2.2. Dezmembrarea Iugoslaviei / 183
V.2.3. Conflictele înghețate / 188
V.2.4. Orientul Apropiat / 192
V.2.5. „Primăvara arabă” / 193
V.2.6. Criza din Ucraina / 195
V.3. Terorismul / 197

Partea a II‐a. Viața politică în principalele state ale lumii / 201

Capitolul I. Europa / 203
 I.1. Rusia / 203
I.2. Europa Centrală și de Est / 222
I.2.1. Albania / 225
I.2.2 Bulgaria / 227
I.2.3. Cehoslovacia / 230
I.2.4. Iugoslavia / 234
I.2.5. Polonia / 238
I.2.6. Ungaria / 243
I.3. Germania / 246
I.4. Franța / 264
I.5. Marea Britanie / 279
I.6. Italia / 289
I.7. Peninsula Iberică / 298
I.7.1. Spania / 298
I.7.2. Portugalia / 307
I.8. Peninsula Balcanică / 310
I.8.1. Grecia / 310
I.8.2. Turcia / 314

Capitolul II. America / 317
 II.1. Statele Unite ale Americii / 317
II.2. America Latină / 333
II.2.1. Argentina / 335
II.2.3. Brazilia / 337
II.2.3. Chile / 339

Capitolul III. Asia / 342
 III.1. China / 342
III.2. Japonia / 351
III.3. India / 359
III.4. Israel și războaiele cu țările arabe / 363
III.5. Comunismul în Asia / 370

Capitolul IV. Africa / 372
IV.1. Decolonizarea / 372
IV.2. Tentația comunistă / 376

Lista foto / 380
Abrevieri / 385 Indice general / 386

Introducere

Centenarul Primului Război Mondial este un bun prilej pentru o incursiune în istoria omenirii din ultimul secol. Acum un deceniu, am publicat pentru uzul studenților noștri un curs de istorie contemporană universală în două volume1, prilej de a trece în revistă – cu instrumentele specifice unui astfel de tip de demers – marile probleme cu care   s‐a confruntat omenirea după anul 1917, marcat de victoria primei revoluții so‐ cialiste din istorie. De la apariția acestui curs, evoluțiile de pe scena internațională  au fost extrem de dinamice  și noi provocări au apărut la nivel global. Dacă ar fi să ne gândim doar la noul statut al României, devenită în acest interval membră a NATO și a Uniunii Europene, la așa‐numitele „conflicte înghe‐ țate”, la evenimentele din Orientul Mijlociu și Apropiat, la „primăvara” din nordul Africii sau la criza din Ucraina, am avea suficiente motive în sprijinul apariției unui nou curs dedicat studenților  și celor interesați de istoria lumii contemporane. Lucrarea de față  este, așadar, un curs universitar, alcătuit după regulile academice, dar cu un accent pe cursivitatea discursului, motiv pentru care am folosit trimiteri spre lecturi esențiale, absolut necesare celor interesați de aspecte și cazuri particulare. Pentru a ne duce la bun sfârșit intenția, am apelat în primul rând la materialul din cursurile editate de noi în 2004 și 2005, pe care le‐ am îmbogățit însă  cu noile apariții din ultimul deceniu, cu abordări care sunt populare în mediul de specialitate. Am introdus noi documente provenind din Gheorghe Onișoru, Istoria contemporană universală, 1917 – 1945, București, 2005 și Istoria contemporană  universală după 1945, București, 2004, arhive, folosind și excelentele surse electronice care ne permit accesul on‐line la documentele de bază ale istoriei relațiilor internaționale, precum  și ale istoriei Marilor Puteri. Pentru cei interesați recomandăm studierea cu atenție a aparatului critic, acolo unde vor găsi trimiterile necesare la arhive, instrumente de lucru (dicționare, enciclopedii etc.), volume de documente, lucrări generale sau speciale, studii și articole. În privința structurii cursului, am preferat ca perioada 1917 – 2015 să fie tratată în două părți distincte. În prima secțiune am analizat – în cuprinsul a cinci capitole – evoluția relațiilor internaționale de la finele Primului Război Mondial până  în zilele noastre. Sigur, pentru început am fost preocupați de prezentarea manierei în care a fost conceput  și aplicat „sistemul Versailles”, încercând să  înțelegem motivul falimentului acestuia în doar două  decenii. Tocmai de aceea, titlul primului capitol face trimitere la celebrul titlu folosit de clasicul relațiilor internaționale Edward Hallett Carr încă în anul 19392. Condițiile Păcii de la Paris au fost percepute încă din timpul desfășurării lucrărilor de mari personalități precum a fost John Maynard Keynes, ilustru economist, care vorbea chiar din 1919 despre consecințele economice ale păcii3. Sistemul politic stabilit în capitala Franței a fost lovit din start de neparticiparea Rusiei sovietice la Conferință, de faptul că Statele Unite nu au ratificat Tratatul de la Versailles, precum  și de nemulțumirea Germaniei față de condițiile care   i‐au fost impuse, considerate de Berlin ca fiind draconice. Analizând politica de securitate colectivă, momentele de optimism precum Pactul Briand – Kellogg sau cele în care europenii au simțit că nu sunt tratați cu aceeași unitate de măsură, vezi Tratatul de la Locarno, analiza noastră  urmărește apoi maniera în care prevederile Tratatului de la Versailles au fost încălcate sistematic, conducând inevitabil spre război. Vorbind despre slăbiciunile Occidentului manifestate sub forma conciliatorismului promovat de premierii Angliei  și Franței, Neville Chamberlain  și Edouard Daladier, nu trebuie să  cădem în greșeala de a nu sublinia care au fost principalii vinovați care au aruncat lumea într‐un nou război, adică Hitler, Mussolini și militariștii japonezi. Edward Hallett Carr, The twenty years crisis. An Introduction in the Study of International Relations, Londra, 1939.   3 John Maynard Keynes, The Economic Consequences of the Peace, New York, 1920. Istoria lumii contemporane. De la revoluția bolșevică până în zilele noastre (1917‐2015) Al Doilea Război Mondial este discutat într‐un capitol separat. Am preferat să  urmărim evoluția militară  a principalelor fronturi, în dauna unei prezentări strict cronologice. Războiul din Europa, cel din Pacific  și Africa au dus lumea în fața unui conflict cu adevărat total, care a produs milioane de victime, inclusiv în rândurile civililor. Perioada postbelică este discutată în cuprinsul următoarelor trei capitole. Astfel, pentru început am avut în vedere maniera de organizare a lumii prin prezentarea marilor conferințe interaliate, de la Teheran, Yalta  și Potsdam, a lucrărilor Conferinței de la Paris, fără  a neglija însă  Conferința de la San Francisco din 1945, la care au fost puse bazele Organizației Națiunilor Unite. Într‐un astfel de curs nu puteam omite problematica generată de războiul rece, un nou tip de conflict între superputeri, un interval de circa patru decenii în care spectrul nuclear a dominat relațiile internaționale. Am prezentat pentru o mai bună înțelegere a subiectului nu doar evoluția și fazele războiului, ci și o discuție legată  de aspectele teoretice  și propagandistice, încheind cu căderea comunismului în Europa și disoluția Uniunii Sovietice. Ultimul capitol al primei părți, care preia titlul celebrului eseu semnat de Francis Fukuyama4, își propune să  demonstreze contrariul din aserțiunea celebrului politolog. Războiul din Golf, șirul de atentate spectaculos jalonate de atacurile asupra turnurilor gemene din New York, de la 11 septembrie 2001, și de tragedia de la Paris din ianuarie 2015, conflictele de pe toate continentele au creat imaginea unei lumi care încearcă  să‐și găsească un echilibru pe o scenă  instabilă. În acest context, construcția Uniunii Europene reprezintă  un pol de stabilitate. Partea a doua a lucrării are în vedere evoluțiile, în special politice, interne de pe toate continentele. Am preferat să  grupăm materialul în patru capitole dedicate Europei, Americii, Asiei și Africii, oprindu‐ne asupra principalelor state ale lumii. În privința „bătrânului continent”, am analizat în primul rând istoria statelor care au experimentat atât regimuri totalitare, cât și democratice. Avem aici în vedere evoluția Rusiei de la Lenin la Putin, istoria  țărilor din Estul  și Centrul Europei, obligate să  parcurgă  o perioadă  de peste patru decenii de comunism, dar  și statele care au cunoscut totalitarismul de dreapta, respective Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man, 1992. Gheorghe Onișoru Germania, Italia, Spania și Portugalia, fără a neglija și statele balcanice în frunte cu Grecia și Turcia. Un loc aparte este rezervat marilor democrații reprezentate de Anglia și Franța. Capitolul dedicat Americii este dominat de situația Statelor Unite ale Americii, prima putere a lumii. Ne‐a interesat de asemenea  și starea Americii latine, mai ales că în zona Centrală a existat un fenomen comunist având Cuba vârf de lance. Am considerat utilă pentru demersul nostru trecerea în revistă a cazurilor specifice Argentinei, Braziliei și statului Chile. O situație complexă  am regăsit în Asia, dominată  de China  și Japonia, mari puteri în adevăratul sens al cuvântului, fără  a uita însă  de India. Un subcapitol complex este reprezentat de istoria recentă  a statului Israel  și de lungul șir de războaie cu țările arabe, după cum nici regimurile comuniste de pe acest continent nu au trecut neobservate. În fine, în privința „continentului negru”, am preferat să avem în vedere două fenomene complexe: decolonizarea și tentația unui comunism african, fără  a neglija însă alte probleme. Sperăm ca prezentul curs să vină în ajutorul celor interesați de problema‐ tica lumii contemporane. Sigur că, fiind nevoiți să ne încadrăm într‐un spațiu tipografic rezonabil, nu am avut posibilitatea de a intra în detalii, dar considerăm că, prin apelul la sursele bibliografice pe care le‐am indicat, iubitorii istoriei vor reuși să se acomodeze cu marile probleme ale ultimului secol.
București, august 2015