Selectează o Pagină

1989-1992. PRESA LIBERĂ !? Presa în România post-comunistă

Autor:



36,00 lei



Cod ProdusCS00305
ISBN978-606-537-271-9
Nr. pagini 380
Nr. planșe0
Format13 x 20 cm

Email
Categorie: Etichetă:

Descriere

Conștient de riscul ca demersul de istorie orală să aducă în atenție informații mai degrabă cu valoare anecdotică decât utile analitic, Matei Gheboianu a urmărit prin întrebările sale să obțină răspunsuri relevante atât pentru politica de conținut a publicațiilor studiate, cât și pentru dimensiunea economică a funcționării acestor publicații și pentru evidențierea mutațiilor de mentalități și din activitatea concretă a redacțiilor. În fine, dar nu în cele din urmă, el a realizat o analiză de conținut a publicațiilor selectate pentru studiile de caz – „Adevărul”, „România liberă”, „Expres”, „Academia Cațavencu”, „Dreptatea”, „Prahova”, „Gazeta sporturilor” și „Evenimentul zilei” – alegând în mod judicios săptămâni tipice, la intervale de 6 luni, care i-au îngăduit măsurarea riguroasă a unora dintre mutațiile înregistrate de aceste publicații. Pe această bază informațională și analitică solidă, lucrarea aduce cunoștințe noi cu privire la modul de compunere a redacțiilor și la procesul de privatizare a organelor de presă, precum și în legătură cu modul în care publicațiile studiate au reflectat preocupările societății românești din primii ani ai tranziției post-comuniste. Pe de altă parte, datorită modului inteligent în care echilibrează demersul analitic cu prezentarea concretului istoric bazat pe informația obținută din interviurile structurate cu personalități care au avut un rol definitor în constituirea presei libere din România post-comunistă, cartea lui Matei Gheboianu se citește pe nerăsuflate și stimulează curiozitatea pentru lecturi ulterioare. Ea este astfel în același timp certificatul de maturitate profesională a unui tânăr istoric în afirmare, cât și o mostră a felului în care un demers inteligent de istorie recentă îmbogățește cunoașterea și deschide mintea spre o mai bună înțelegere a trecutului și a prezentului.

Prof. dr. Bogdan Murgescu

Într-o societate avidă şi dependentă de informaţie, mass-media reprezintă un domeniu de referinţă, şi în continuă schimbare. „Instrument privilegiat al tota­lita­rismului, instituţie/actor al schimbărilor sociale şi politice, instrument de legi­ti­mare/accedere în spaţiul public, producător şi obiect de discurs, presa constituie una dintre «oglinzile» metamorfozei sociale a României de după decembrie 1989.“ Spre deosebire de zilele noastre, în care mijloacele de informaţie s-au diversificat, iar accesul a devenit unul facil, în perioada comunistă sistemul reprezentat de televiziune, radio şi publicaţiile scrise reflectau linia Partidului Comunist Român, fiind supuse unui control riguros din partea statului.
Lucrarea 1989-1992. Presa liberă !? are ca temă analiza mass-mediei româneşti în perioada de tranziţie de la comunism la democraţie, având ca obiectiv realizarea unei radiografii a evoluţiei presei. Aceasta este bazată pe teza de doctorat susținută în anul 2012 cu titlul: Presa în România post-comunistă 1989-1992. În realizarea scopului precizat, voi porni de la demantelarea caracteristicii principale a presei comuniste şi anume, multiplicitatea formelor de control. Am constatat, pentru perioada comunistă, cinci forme de control exercitat de către stat asupra acestui domeniu:
Prima formă se manifestă prin proprietatea socialistă asupra mass-media, odată cu impunerea regimului comunist, proprietatea asupra acesteia devenind un mijloc prin care statul îşi exercită controlul. Astfel, printre proprietarii mass-media, o poziţie dominantă a ocupat-o partidul, atât la nivel naţional, cât şi regional sau judeţean, alături de întreprinderi, instituţii centrale şi locale, diverse fronturi şi organizaţii. Al doilea palier al controlului proprietăţii este reflectat, la nivel economic, de controlul statului asupra activităţilor acestor „întreprinderi“ de mass-media.
A doua formă de control s-a manifestat asupra input-urilor, un palier al acestor intrări referindu-se la accesul mass-mediei la informaţie. În această direcţie s-a remarcat limitarea acesteia prin intermediul diverselor instituţii (un rol important revenindu-i agenţiei de presă Agerpres).
O altă formă este controlul asupra personalului. Jurnaliştii angajaţi în mass-media erau, de regulă, atent selectaţi, iar în cazul publicaţiilor considerate având grad ideologic ridicat, aceştia erau minuţios verificaţi şi participau la diverse cursuri de reciclare, prin care erau obligaţi să-şi însuşească ideologia comunistă.
Urma apoi controlul asupra conţinuturilor, aceasta realizându-se printr-o cenzură impusă la nivel editorial. Un prim nivel este reprezentat de autocenzura fiecărui jurnalist, urmat de o cenzură realizată la nivelul redacţiei. La nivel central, presa era controlată de către Secţia de Presă, ce îşi desfăşura activitatea pe lângă Comitetul Central al PCR.
Nu în ultimul rând, se realiza un control asupra distribuţiei, reflectat prin împiedicarea accesului populaţiei la diverse ediţii, care nu respectau linia partidului. De asemenea, exista şi obligativitatea abonării la anumite publicaţii considerate de importanţă ideologică, cel mai cunoscut caz fiind cel al ziarului Scînteia.
Încheierea revoluţiei din decembrie 1989 reprezintă un prilej de analiză a transformărilor la care aceste forme de control au fost supuse. Din punct de vedere a proprietăţii, presa a cunoscut o nouă formă de manifestare: proprietatea privată. Majoritatea publicaţiilor, care aparţineau diverselor forme ale statului şi partidului au continuat să funcţioneze, aflându-se în proprietatea noii „orânduiri“. Treptat, acestea au trecut în proprietate privată. Un punct important al lucrării este reprezentat de analiza modalităţilor prin care publicaţiile au parcurs acest drum, atât din punct de vedere legal, economic, cât şi al implicaţiilor reprezentanţilor puterii nou-create. În direcţia evidenţierii modului de privatizare ne vor fi de un real ajutor cele două studii de caz: cel al cotidienelor Adevărul şi România Liberă. Pe lângă acestea, voi analiza şi apariţia noilor publicaţii, din punct de vedere al proprietăţii, urmărind procesul de creare al noilor entităţi — sub aspect juridic, al asocierii capitalului, cât şi al „acumulării sălbatice a capitalului“.
Din punct de vedere al intrărilor informaţionale, presa postdecembristă a beneficiat de acces la informaţiile puse la dispoziţie de diverse agenţii de presă internaţionale, iar într-o primă etapă mecanismul obţinerii informaţiilor cu caracter naţional a întâmpinat o serie de dificultăţi.
Depăşind momentul decembrie 1989, membrii acestei bresle profesionale au înregistrat o creştere, în paginile următoare analizând această transformare, atât din punct de vedere numeric, dar şi calitativ, încercând să observ dacă aceste schimbări au determinat o îmbunătăţire a nivelului profesional existent în presa scrisă a României. În acelaşi timp, voi urmări procesul de formare al asociaţiilor profesionale şi rolul jucat de acestea în dialog cu instituţiile statului. Pentru o mai bună înţelegere a acestui subiect, voi prezenta aceste schimbări în studiul de caz, care va evidenţia activităţile Societăţii Ziariştilor din România.

Matei Gheboianu

Cuprins

Download (PDF, 50KB)